În Belarus se pregătește un „cap de pod” al Forțelelor Aeriene rusești pentru invadarea Ucrainei

În urma scandalului dintre Rusia și NATO, rezultat din doborârea avionului rusesc Su-24 de către turci, dar și datorită recentei cereri a Muntenegrului (ortodox) de a deveni cel de-al 29-lea membru al Alianței, confruntarea Moscovei cu NATO a atins o nouă cotă. Politicienii ruşi deja au declarat că este timpul ca Rusia să răspundă simetric la extinderea influenței NATO în zonă, iar Ministerul de externe rus a numit expansiunea Alianţei ca fiind „un pas spre o confruntare deschisă, care va forţa adoptarea unui răspuns corespunzător”. În acest sens, problema deschiderii unei baze aeriene militare şi desfăşurarea aviaţiei de atac ruseşte pe teritoriul Belarusului devine şi mai stringentă şi actuală. Toate aceste evenimente trebuie analizate și din perspectiva unei eventuale agresiuni militare deschise, a Rusiei contra Ucrainei.

Pentru a înțelege gravitatea intențiilor Rusiei prezentată de deschiderea bazei militare din Belarus, trebuie să analizăm în ordine cronologică acțiunile de până acum:

• Pe data de 23 aprilie 2013, ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, în cadrul întrevederii cu Lucașenco din or. Minsk, a anunțat pentru prima dată intențiile Rusiei de a amplasa o bază aeriană pe teritoriul Belarusului.
• Pe data de 26 iunie 2013, comandantul Forțelor Aeriene rusești, Victor Bondarev, a declarat că a fost identificată locaţia pentru amplasarea bazei – în preajma orașului or. Lida, în apropierea graniței dintre Belarus, Polonia și Lituania. Avioanele de vânătoare Su-27M3 erau planificate să fie amplasate în acel loc.
• Pe date de 8 decembrie 2013, din cauza izbucnirii conflictului din Ucraina, avioanele enumerate mai jos (inclusiv personalul de ingineri) precum și tehnică militară au fost transferate la baza militară nr. 61 din or. Baranovici, Belarus (oraș situate la Sud-Vest de Minsk). Transferul a fost făcut de la baza rusească Besovets/Petrozavodsk, situat în nord-vestul Rusiei, aproape de Finlanda. (vedeți aici video 1, 2)

– Su-27, nr. de bord, 15 roșu, ‘RF-95518’

– Su-27P, nr. de bord, 19 roșu, ‘RF-95517’

– Su-27P, nr. de bord, 36 roșu

– Su-27P, nr. de bord, roșu, ‘RF-90746’

• Pe data de 13 martie 2014, odată cu începerea agresiunii militare rusești în Ucraina, sub pretextul exercițiilor militare ale Sistemului regional mixt antiaerian al Federaţiei Ruse și Belarusului, 6 avioane de vânătoare și 3 aeronave de transport cu personalul tehnic au fost transferate de la aceeași bază militară rusă (Besovets) către baza militară belarusă Bobruisk, localitate situată Sud-Est de capitala Minsk. Vedeți mai jos tipul și numărul avioanelor militare:

– Su-27P, nr. de bord. ‘roșu 10‘, ‘RF-90740’

– Su-27, nr. de bord. ‘roșu 15‘, ‘RF-95518’ (a fost identificat la baza militara nr. 61 din Baranovici)

– Su-27P, nr. de bord. ‘roșu 19‘, ‘RF-95517’ (a fost identificat la baza militara nr. 61 din Baranovici)

– Su-27, nr. de bord. ‘roșu 20‘, ‘RF-95516’

– Su-27, nr. de bord. ‘roșu 50‘, ‘RF-90737’

– Su-27UB, nr. de bord. ‘roșu 65‘,  ‘RF-90715’

• Pe data de 14 martie 2014, avioane de vânătoare MIG-29 au fost dislocate la baza militară Lunineț, amplasată la doar 50 km de la granița ruso-ucraineană (se presupune că de la baza militara nr.61).
• Pe data de 15 martie 2014, o aeronava cu platformă radar pentru distanțe mari A-50 a aterizat pe aeroportul bazei militare din Baranovici (la Sud-Vest de capitala Minsk) (număr de bord ‘roșu 42‘, ‘RF 50610‘). Specificaţiile tehnice ale avionului permit îmbunătăţirea semnificativă a capacităţii de lucru a radarelor, asistarea avioanelor în identificarea ţintelor, dar și coordonarea activităţii forţelor anti-aeriene de la sol.

Astfel, în timpul fazei active a acțiunilor militare din 2014 ale Rusiei în Ucraina, grupul aviatic rusesc aflat în Belarus, constituia aproximativ 5 avioane de transport, 1 avion-radar și aproape întreaga escadrilă de avioane de vânătoare Su-27 de diferite modificaţii. De menționat că avioanele de vânătoare aflate la baza Bobruisk (Sud-Est de capitala Minsk) au patrulat non-stop zona, până când primul acord de încetare a focului a fost semnat la Minsk. Iar după 2 zile de la semnare, pe data de 7 septembrie, avioanele de vânătoare s-au întors la baza militară rusească Besoveț.

• Pe data de 15 septembrie 2014, comandantul Forțelor Aeriene rusești, Viktor Bondarev, a confirmat intențiile Rusiei de a crea în anul 2016 o bază militară aeriană în Bobruisk (cu avioane de vânătoare Su-27).

Începând cu luna septembrie 2015, partea rusă a început punerea în aplicare a intențiilor:

• Pe data de 8 septembrie 2015, apare ordinul președintelui Putin privind semnarea acordului dintre FR și Belarus cu privire la baza rusească pe teritoriul Belarus.
• Pe 24 noiembrie 2015, General-maiorul Alexandr Liapkin, şeful direcţiei operative al aparatului Comandantului Forțelor Aeriene rusești, a făcut o declarație categorică precum că toate documentele și aranjamentele privind disponibilitatea aeroportului au fost deja convenite cu partea belarusă. Potrivit lui, pe baza aeriană Bobruisk vor fi dislocate 12 avioane de luptă și 4 elicoptere de transport-atac Mi-8.

Decizia Rusiei de a-și amplasa o baza militară aeriană în Belarus a fost dictată de mai multe motive. În primul rând, spre deosebire de bazele Baranovici sau Lidia, care sunt amplasate la Sus-Vest și respectiv Nord-Vest de Minsk, Bobruisk este în afara razei rachetelor de croazieră de mare precizie AGM-158 JASSM pe care Polonia vrea să le amplaseze pentru apărarea spațiului său aerian. În al doilea rând, un rol important îl joacă aria mare și dotările aerodromului, pe care erau dislocate bombardiere de rază lungă. În al treilea rând, cel mai important rol îl are amplasarea strategică a bazei, din moment ce aceasta ar putea fi folosită pentru posibile operațiuni militare împotriva Ucrainei. În același timp, bazele militare ruse au un potențial semnificativ de utilizare, iar prin crearea bazei în Bobruisk – Ucraina va fi practic înconjurată din toate părțile.

Baza aeriană din Bobruisk urmează să fie protejată de complexul de apărare anti-aeriană de rază lungă S-300V din componenţa brigăzii de rachete anti-aeriene nr. 147, precum și de forțele anti-aeriene belaruse.

În cazul unei eventuale confruntări și invazii a Ucrainei de către trupele terestre rusești, baza militară din Bobruisk ar putea servi drept suport pentru a asigura întreținerea luptelor și armatei. Una din primele misiuni ale bazei Bobruisk va fi să neutralizeze sistemul de apărare ucrainean și astfel să obțină dominaţia asupra Forțelor Aeriene ucrainene. Argumentul care susține aceste afirmații este capacitatea tehnică a aeronavei Su-27SM3 care ar urma să fie utilizată la baza respectivă. Aceste avioane de luptă sunt echipate cu un sistem nou de control al armei de bord, care permite utilizarea nu doar a bombelor liber căzătoare și a rachetelor direcționate, dar și a rachetelor multi-funcționale aer-sol Kh-59ME, Kh-59M2E, Kh-59MK2 și a rachetelor anti-radar Kh-58E, Kh-58UShE, Kh-58UShKE, Kh-31PD capabile să distrugă stațiile radar de apărare. De asemenea, unul dintre cele mai importante obiective ale bazei aeriene în cazul unei confruntări convenționale de proporții în regiune, ar putea fi să opună rezistență Forțelor Aeriene poloneze și chiar să neutralizeze echipamentul de apărare antirachetă European, amplasat pe teritoriul Poloniei.

În viitor, bombardierul de primă linie Su-34, care este prezent la paradele militare din Minsk, precum și interceptoarele MiG-31 ar putea fi amplasate la această bază. În perioada sovietică, regimentul de bombardiere aviatice nr. 200 era staționat în Bobruisk, de aceia, nu este exclus să fie aduse și avioane super-sonice Tu-22M3 și avioane purtătoare de rachete.

Pe data de 15 iunie 2015, generalul Iurii Iacubov, coordonatorul Direcţiei inspectorilor generali al  Ministerului de Apărare rus, a anunțat intenția de a modifica componenţa grupului armat mixt rusesc de pe teritoriul Belarusului, drept răspuns la acțiunile NATO, care a amplasat tehnică militară grea/letală la granițele sale estice. De facto, un așa grup militar mixt pe teritoriul Belarusului nu există la moment. Acum, în Belarus sunt doar 2 baze militare rusești: complexul de comunicații nr.43 al Forțelor Navale rusești Vileika, care prin intermediul stației de radio ANTEI, asigură legătura cu submarinele purtătoare de armă nucleară ale FR. Un alt obiectiv strategic este radarul forțelor aeriene integrate ale FR și Belarusului. Pe lângă acestea, 4 avioane de vânătoare  Su-27 care în continuare patrulează așa numită graniță a statului Uniune (UE) staționând pe aeroportul din orașul belarus Baranovichi cu efectuarea rotaţiei echipamentului și personalului.

Staţia de radar de avertizare anti-rachetă „Volga” (7 km de la localitatea Hantsavichy) (1, 2, 3)

Se presupune că elita militară a FR are un plan de creare a unor forțe terestre dislocate în Belarus, la cca. 500 km de granița rusă. Aceasta va însemna un avantaj strategic pentru constituirea unei linii de apărare pe teritoriu belarus și va oferi oportunitatea de a controla coridorul către Kaliningrad. Realizarea scenariului Crimeii în Belarus va fi etapa finală a acestui plan.

Toate acestea sunt din cauza că Belarusul este ostaticul politicii de unificare cu Rusia promovată de Lukașenco în ultimii 20 de ani. În schimbul acestei „misiuni de aliere”, Lukașenco primește unele beneficii, precum sunt resursele energetice mai ieftine sau accesul nestingherit al produselor belaruse pe piața rusească. Un astfel de model economic a funcționat bine și nu a necesitat schimbări structurale și reforme în economia belarusă în ultima perioadă. În acest context, declarațiile lui Lukașenco de intensificare a relațiilor cu vestul sunt naive, pentru că se știe bine că în acest caz s-ar cere schimbări fundamentale pentru întreg modelul economic și politic al țării. Aceasta înseamnă practic sfârșitul regimului politic actual, aceasta în contextul în care o bună parte din elita politică și militară a Belaruslui sunt potențiali agenți de influență a Federației Ruse.

Din motivele expuse mai sus reiese că Lukașenco poate cel mult să amâne dezvoltarea bazei militare aeriene rusești, în paralel continuând să beneficieze de preferințele economice ale Rusiei. Întoarcerea către Vest nu este decât un bluff. În același timp, elita politică și militară belarusă ar trebuie să amâne acest proiect și să insiste pe statutul de neutralitate asigurat de Constituțiea ţării, în caz contrar, baza militară rusească ar putea implica țara în conflictele militare ale Kremlinului și chiar aplicarea scenariului Crimeii pe teritoriul Belarusului.

În același timp, un moment pozitiv este că Ucraina atrage o atenție mai mare la fortificarea sistemului de apărare anti-aerian. Secretarul Consiliului Național de Apărare și Securitate al Ucrainei, Olexandr Turcinov, a declarat că pericolul unui atac aerian din partea FR în cazul escaladării conflictului din Estul Ucrainei este unul foarte real. Prin urmare, Turcinov a declarat fortificarea potențialului de apărare a Forțelor Aeriene drept o prioritate pentru armata Ucraineană în anul 2016. În acest context, este important de notat că fortificarea sistemului aerian de apărare este necesară nu doar la frontiera cu FR, dar și la cea cu Belarus.

Articolul este scris de Denis Ivașin, în exclusivitate pentru InformNapalm.org